Scopul vieţii noastre creştine este de a-L imita pe Isus şi de a călca pe urmele Lui. Eşti de acord? Amin. Aleluia! Acum câteva săptămâni, noi am învăţat viaţa frumoasă a lui Isus cu privire la predicare. Predicarea este obiceiul Lui sfânt. Dacă observăm viaţa publică a lui Isus, El s-a străduit foarte mult pentru predicare. Cu adevărat, El a venit pe acest pământ să caute şi să mântuiască ce era pierdut. El i-a iubit foarte mult pe oamenii neajutoraţi, disperaţi şi săraci. Într-adevăr, El este Păstorul Cel bun şi Mântuitorul. Isus Hristos este mântuirea noastră. Să învăţăm viaţa frumoasă a lui Isus cu privire la predicare.
Care este privilegiul creştinilor? Sunt multe privilegii, dar unul este acela că creştinul se poate ruga în Numele lui Isus şi Îl poate chema pe Dumnezeu ca Ava Tată. În această dimineaţă, să învăţăm viaţa frumoasă a lui Isus cu privire la rugăciune. Rugăciunea este obiceiul Lui sfânt. Eu aş vreau să vă invit la ora de rugăciune: dimineaţă şi seara. Eu vreau ca voi să fiţi oamenii rugăciunii. Tu ai multe subiecte de rugăciune pentru tine, familia ta, biserica ta, societatea ta şi ţara ta. Roagă-te şi pentru mine să fiu un bun păstor. Dragii mei! De ce noi trebuie să stăruim cu un gând în rugăciune? Apostolul Pavel ne îndeamnă: rugaţi-vă neîncetat. De ce trebuie să ne rugăm neîncetat şi cum putem? Pentru a găsi acest răspuns, mai întâi să învăţăm viaţa rugăciunii lui Isus care ne-a învăţat rugăciunea.
Unu, Rugăciunea este obiceiul Lui sfânt. În fiecare dimineaţă, după rugăciune luăm micul dejun împreună, apoi fratele Ovidiu se culcă cam două ore şi apoi bea cafea. Acesta e obiceiul lui. După micul dejun, imediat eu beau cafea şi deschid e-mail, acesta e obiceiul meu. O studentă stă noaptea târziu la net şi se trezeşte dimineaţa târziu cam pe la 11 sau 12, acesta e obiceiul ei. Astfel obiceiul e foarte important. De ce studiem Biblia? În fiecare duminică înainte de a începe închinarea, de ce părinţii îşi aduc copiii la şcoala duminicală cam o jumătate de oră mai devreme? Prin studiul bibliei şi şcoala duminicală, noi putem învăţa obiceiul sfânt al lui Isus cu privire la rugăciune, predicare, dragoste şi sacrificiu. Dacă părinţii ajută pe copii să aibă obiceiul bun, deja au reuşit 90% din educaţia copiilor. Dacă părinţii se trezesc dis-de-dimineaţă, la fel se trezesc şi copiii; dacă părinţii citesc mult timp cărţi, la fel şi copiii citesc; dacă părinţii se duc des la biserică, la fel copii se duc şi părinţii; dacă părinţii se roagă dimineaţa şi seara, la fel se roagă şi copiii…
Textul de azi ne arată bine viaţa rugăciunii lui Isus care S-a dus la Ghetsimani înainte de a lua crucea. V.39 spune: „După ce a ieşit, S-a dus, ca de obicei, spre muntele Măslinilor.” Autorul accentuează că S-a dus, ca de obicei. A Se ruga la Muntele Măslinilor este obiceiul Lui obişnuit şi sfânt.
Dacă ne gândim la o zi din viaţa lui Isus vom fi uimiţi. În cap.1 din Marcu, Isus i-a învăţat pe oameni în sinagogă apoi a vizitat-o şi a vindecat-o pe soacra lui Petru. Seara, a vindecat mulţimea de bolnavi. Dar în versetul 35 se spune: ”A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, El S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” Isus era obosit fiindcă a lucrat foarte mult, totuşi El S-a sculat dis-de-dimineaţa şi S-a dus într-un loc pustiu să se roage. Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Creator atotputernic. Cu toate acestea, El S-a rugat în fiecare moment. De ce? Prin rugăciune, mai înainte de a-i întâlni pe oameni, Isus Îl întâlnea pe Dumnezeu. Pentru Isus, rugăciunea era izvorul puterii Sale. El S-a rugat, ca de obicei. El a avut ora de rugăciune regulată. Dumnezeu binecuvântează pe oameni rugăciunii. În V.T. Daniel a biruit cu rugăciune. Daniel, din copilărie şi-a pierdut ţara şi a fost dus în captivitate în Babilon. Când el a ajuns prim-ministru, atunci oamenii invidioşi au căutat să-l acuze. Acuzatorii n-au putut să găsească nici o greşeală în ce privea treburile împărăţiei la Daniel. Ei au văzut că Daniel făcea rugăciune de trei ori pe zi în orice situaţie. S-au gândit să-l acuze pe Daniel folosind acest obicei de rugăciune. Ei au hotărât ca oricine va înălţa timp de trei zeci de zile cereri către vreun Dumnezeu sau către vreun om, afară de împărat, să fie aruncat în groapa cu lei. Împăratul Darius a confirmat decretul şi a semnat redactarea. Daniel a aflat că s-a semnat redactarea. Dacă Daniel se ruga şi păzea credinţa în Dumnezeu, putea fi aruncat în groapa cu lei. Dar versetul 10 spune: ”Iar Daniel, când a aflat că s-a semnat redactarea, a intrat în casa lui, unde ferestrele camerei de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.” Daniel a aflat că împăratul a semnat redactarea şi că nu se poate schimba această lege. Daniel a înţeles că această redactare a fost făcută pentru a-l acuza pe el. Ştia ce rezultat va aduce încălcarea acestei legi. Dacă încălca această lege, Daniel pierdea postul de prim-ministru. Dacă Daniel încălca legea împăratului, el îşi pierdea viaţa, fiindcă oricine încălca legea împăratului, era aruncat în groapa cu lei. Dar Daniel a intrat în casa lui, unde ferestrele erau deschise înspre Ierusalim, şi s-a rugat de trei ori pe zi cum făcea şi mai înainte. El s-a rugat de trei ori pe zi regulat. El n-a putut să înceteze rugăciunea din cauza acuzaţiei, fiindcă el a iubit rugăciunea. De fapt, el a fost aruncat în groapa cu lei, dar Dumnezeu l-a mântuit. Pentru Daniel rugăciunea era obiceiul lui sfânt.
Pentru creştin rugăciunea este respiraţia spirituală. Tu ai văzut pe cineva să spună că e prea greu să respiri de aceea nu vrea să respire? Sau respiraţia e grea, de aceea vrea să facă câteva luni pauză? Nu. Rugăciunea e la fel de uşoară ca respiraţia. Dacă un om nu respiră cam 5 minute, va muri; la fel şi din punct de vedere spiritual, dacă nu facem rugăciune vom muri. Deci, apostolul Pavel ne îndeamnă: rugaţi-vă neîncetat. Rugăciunea nu e o opţiune. Domnul Isus a început o zi cu rugăciune şi a încheiat o zi cu rugăciune. El doreşte ca tu să devii omul rugăciunii şi casa ta să fie o casă de rugăciune. Dacă observăm viaţa Lui, El accentuează cuvântul, hrana spirituală şi rugăciunea, respiraţia spirituală. Obiceiul rugăciunii Lui sfânte i-a influenţat pe ucenicii Săi, de aceea, după ce S-a înălţat în cer, ucenicii au zis în F.A. 6:4 “noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în slujirea cuvântului.” Apostolii au hotărât să stăruiască în rugăciune. De ce apostolii accentuează rugăciunea împreună cu cuvântul Domnului? Cuvântul lui Dumnezeu este hrana spirituală, iar rugăciunea este respiraţia spirituală. Mai mult, ei au observat viaţa Domnului Isus Hristos care a stăruit în rugăciune şi în cuvânt. Pentru a înţelege cuvântul Domnului, trebuie să ne rugăm. Fără rugăciune nu putem fi ascultători faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Fără rugăciune, nu putem experimenta puterea cuvântului lui Dumnezeu. Fără rugăciune noi nu putem alerga în alergarea credinţei până la capăt. Fără rugăciune, noi nu putem birui lumea aceasta şi influenţa lumii rele. Isus doreşte tare mult ca tu să devii sarea pământului şi lumina lumii, dar fără rugăciune tu nu poţi.
Apostolii au hotărât să stăruiască în rugăciune şi în cuvânt, astfel că tu hotărăşti ca rugăciunea să fie obiceiul tău sfânt.
Doi, Pentru El rugăciunea este izvorul puterii Sale, adică cheia care rezolvă orice problemă şi care deschide comoara din cer. Rugăciunea e cheia binecuvântării. Înainte v-am spus că rugăciunea e respiraţia spirituală, deci să te rogi neîncetat şi rugăciunea să fie obiceiul tău sfânt. De obicei, când merge bine viaţa şi n-ai nici o problemă, atunci trăieşti fără rugăciune. Nu-i aşa? Dar dacă vine vreo criză şi nu merge bine viaţa sau nu apar probleme, atunci stăruieşti în rugăciune. Nu-i aşa? În textul de azi, în faţa morţii, Isus n-a fugit, ci S-a dus la Ghetsimani pentru rugăciune, ca de obicei. Când a venit criza şi în faţa morţii, El s-a rugat din toată inima. Când a ajuns la locul acela, le-a zis ucenicilor: Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită. Apoi S-a depărtat de ei, a îngenuncheat şi se ruga zicând: Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta! V.44 ne arată atitudinea rugăciunii. Se ruga şi mai fierbinte. Şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. În acea noapte, noaptea crizei, S-a rugat mai fierbinte. În Evrei 5:7 spune: “El este Acela care în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui.” Uneori noi avem nevoie de rugăciunea liniştită, alteori dacă avem nevoie de rugăciune cu strigăt mare, putem face rugăciunea cu strigăt mare şi cu lacrimi. Bucuraţi-vă cu cei care se bucură; plângeţi cu cei care plâng. Dacă o anumită situaţie cere de la tine lacrimi, plângi şi roagă-te cu lacrimi. Dumnezeu vrea să vadă lacrimile tale şi mai ales, Dumnezeu ascultă rugăciunea cu lacrimi. Tu ştii când împăratul Ezechia a fost bolnav de moarte, a vărsat multe lacrimi? 2 Împăraţi 20:3, Ezechia s-a rugat: „Ah! Doamne, adu-Ţi aminte, Te rog, cum am umblat înaintea Ta în adevăr şi cu o inimă întreagă şi am făcut ce este bine înaintea Ta! Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.” Apoi la următorul verset noi putem vedea răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lui Ezechia. V.5: ”întoarce-te şi spune lui Ezechia: aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălul tău David: Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la casa Domnului.” Astfel, Dumnezeul nostru Tatăl, ascultă rugăciunea cu strigat mare şi vede lacrimile. În faţa crizei şi în faţa morţii, Domnul Isus S-a rugat fierbinte. Prin rugăciune, El a învins ispita şi a ascultat voia lui Dumnezeu. Dar când Petru nu s-a rugat, atunci el s-a lepădat de 3 ori în faţa unei slujinice că nu-L cunoaşte pe Isus. Dragii mei! Ai ceva probleme în viaţa ta? Pentru sănătate ai nevoie de rugăciune? De azi, roagă-te fierbinte şi cu lacrimi. Pentru Domnul Isus şi pentru noi, rugăciunea este izvorul puterii şi ne ajută să trecem criza. Rugăciunea e cheia binecuvântării care deschide comoara din cer. Astfel rugăciunea e foarte importantă, dar lucrurile din lume te deranjează să te rogi. Când Petru nu s-a rugat, atunci L-a lepădat pe Domnul Isus. Lucrurile din lume: internetul, filmul, TV şi muzica deranjează viaţa rugăciunii.
Vrăjmaşul noastru diavolul deranjează viaţa rugăciunii pentru că dacă creştinii trăiesc fără rugăciune vor cădea în păcat şi la urmă renunţă la credinţă. Dragii mei! Lăsaţi la o parte lucrurile care deranjează viaţa rugăciunii. La conferinţă, pastorul a mărturisit că pentru viaţa mai frumoasă şi ca să aibă părtăşie mai mult cu Domnul şi cu familia lui, el a aruncat TV. După conferinţă, am scos tv din cameră şi l-am pus în bucătărie. De azi, hotărăsc să stau pe zi maxim 30 minute la net, restul timpului vreau să stăruiesc în rugăciune şi în slujirea cuvântului. Am avut mult timp pentru net, dar pentru respiraţia spirituală şi pentru părtăşia cu fraţii şi Domnul n-am avut. Tu n-ai timp pentru respiraţia spirituală, citirea cuvântului şi pentru tabără, dar ai timp pentru net. Pentru primii creştini, rugăciunea a fost foarte importantă şi pe primul loc, dar astăzi rugăciunea a devenit opţiune, secundar. Când eu spun: vreau să te invit la rugăciune, atunci mi se răspunde: n-am timp. Asta înseamnă că cel pe care-l invit nu recunoaşte valoarea rugăciunii. De azi, roagă-te din toată inima, cu strigat mare şi cu lacrimi către Dumnezeu. Eu cred că Dumnzeu care a ascultat rugăciunea fierbinte şi cu lacrimi a lui Ezechia, va asculta rugăciunea ta.
Trei, rugăciunea este metoda lucrării Lui. Pentru Domnul Isus Hristos, rugăciunea e obiceiul Lui sfânt, rugăciunea e izvorul puterii Lui şi cheia care deschide comoara din cer. Mai ales, rugăciunea e metoda lucrării Lui. El e Prinţul împărăţiei lui Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu. Pentru a ne mântui din păcatul lumii, El a venit pe acest pământ. Dacă observăm viaţa Lui publică, El a început în pustiu cu rugăciune şi şi-a încheiat viaţa de pe Golgota cu rugăciune: Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac. Înainte de a-i chema pe ucenicii Săi, Isus s-a dus la munte să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când a murit Lazăr, în faţa mormântului El, s-a rugat să planteze credinţa învierii prin învierea morţilor. Înainte de a fi arestat, Isus s-a rugat fierbinte. El S-a rugat după voia lui Dumnezeu. Prin rugăciune, El a acceptat că moartea pe cruce pentru păcatele noastre ca mielul ispăţirii este voia lui Dumnezeu. De pe cruce, El Se roagă: Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac! El se roagă să se facă voia lui Dumnnezeu. În Luca cap.11, El se ruga ca de obicei, atunci ucenicii Lui au venit şi au zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm. Isus le-a zis: facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Să ne rugăm să se facă voia lui Dumnezeu. Dumnezeu ascultă rugăciunea la timpul Lui. Mai ales, voia Lui şi planul Lui sunt mult mai mari decât voia şi planul tău. Un tânăr citind 2 Petru 3:8 „Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi”, a venit la Domnul şi s-a rugat: Doamne Isuse, aşa este pentru Tine, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi? Domnul spune: aşa e după ceasul meu. Atunci pentru Tine un Euro este ca un milion de Euro, şi un milion de Euro este ca un Euro, nu-i aşa? Domnul a zis: aproximativ cam aşa e. El a zis: Doamne, atunci dă-mi un milion. Domnul a răspuns: ok, dar aştepţi o zi după ceasul meu.” Astfel Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră după timpul Lui: Da, nu şi aşteptare. Dacă strigăm cu lacrimi ca şi împăratul Ezechia, Dumnezeu ascultă. De azi, să scoatem lucrurile care deranjează viaţa rugăciunii. Mai ales, să facem planul rugăciunii şi să facem din rugăciune un obicei ca Domnul Isus. Să devenim oamenii rugăciunii şi să experimentăm puterea rugăciunii.
Rugăciunea e cheia care deschide comoara din cer.
Amin!