Matei 6:33 „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Azi oamenii sunt foarte ocupaţi şi nu au timp liber pentru sufletul lor. Am văzut un tânăr conducând maşina, cu mâna stânga vorbea la mobil şi ţinea ţigara, cu mâna dreaptă ţinea volanul şi un pahar de suc. Dacă deschidem televizorul auzim cum se spune des: Criza economică mondială loveşte puternic giganţii industriei româneşti. Aproximativ 9.000 de muncitori ai uzinei Dacia vor sta acasă şi zeci de firme sub contracte îşi vor întrerupe activitatea. Un economist spunea: luna aceasta, bursa de la Bucureşti a avut cea mai mare scădere din debutul unei şedinţe din ultimii zece ani; criza economică va aduce un val uriaş de falimente în România. O soră mi-a zis: frate, în Carrefour nu mai sunt aşa de mulţi cumpărători ca înainte. Dragii mei! Când vine o mare foamete sau în timpul crizei economice, nu vă îngrijoraţi, căci Dumnezeul Cel viu este cu voi şi de partea voastră. Când vine o mare foamete sau în timpul crizei economice, care trebuie să fie ordinea priorităţii în viaţa ta? În textul de azi, Isus ne învaţă importanţa ordinei priorităţii şi soluţia fundamentală. Dragii mei! Să ştiţi că Isus nu vrea ca noi să fim ignoranţi sau nepăsători faţă de nevoile materiale, ci vrea să avem sistemul de valori corect faţă de lucrurile materiale. În textul de azi Isus ne învaţă cum trebuie să fie viaţa practică a creştinilor în lume, avertizându-ne despre pericolul a două lucruri: lăcomia şi îngrijorarea. Isus, dându-ne ca exemplu păsările cerului şi crinii de pe câmp, ne îndeamnă să învăţăm credinţa absolută de la ele. Când avem ordinea priorităţii în viaţă clară, atunci El a promis că ni se va adăuga ceea ce avem nevoie. Dragii mei! În timpul crizei economice, apucaţi această făgăduinţă a lui Isus din versetul 33: ”căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Unu, Când vine o mare foamete sau în timpul crizei economice, nu vă îngrijoraţi. Toată lumea are boala grijii. Noi avem multe feluri de îngrijorări. Inimile noastre sunt depozit pentru îngrijorare. Dacă observăm Biblia, şi oamenii credincioşi au avut griji. De exemplu, apostolul Pavel a avut credinţa mare şi în închisoarea din Roma îi îndeamnă pe creştinii din Filipi aşa: nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri (4:6). Într-o zi, când era în închisoare, Epafrodit ucenicul lui a venit în vizită, dar a fost bolnav şi foarte aproape de moarte. Atunci Pavel a fost întristat şi tulburat şi după ce Dumnezeu l-a vindecat pe Epafrodit, a mărturisit aşa: „Dumnezeu a avut milă de el; şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare.” (Filipeni 2:27). Adică, Pavel a fost întristat, dar Dumnezeu a avut milă de el şi de Epafrodit şi prin vindecarea lui, l-a eliberat pe Pavel de această întristare. Astfel, toată lumea are întristare şi griji. Isus a cunoscut bine inimile ucenicilor şi le-a repetat de 4 ori să nu se îngrijoreze (25, 28, 31, 34). Isus a spus: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Mai întâi, îngrijorarea nu te ajută deloc. V.27: Şi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge un cot la înălţimea lui? Aici „înălţimea” poate fi vârsta. Dacă cineva a făcut injecţia îngrijorării pentru creşterea înălţimii sau prelungirea vieţii, tu ai văzut că a crescut un cot? Prin îngrijorare poţi prelungi vârsta? Nu. Astfel îngrijorarea nu te ajută la nimic şi e un lucru nefolositor. Mai departe, îngrijorarea te întristează. V.34 spune: „Nu vă îngrijoraţi deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” Ce minunat! Ce înseamnă ziua de mâine? E timpul care încă n-a ajuns la tine. Nu e al tău. Aceasta e ziua de mâine. Omul care se îngrijorează pentru ziua de mâine care nu e a lui şi încă n-a ajuns la el, cu adevărat este un nebun. De obicei, oamenii 95% se îngrijorează în legătură cu lucruri care nu se întâmplă niciodată. Acum 10 ani tu ai avut multe îngrijorări. Când tu erai anul întâi la facultate ai avut îngrijorare pentru facultate şi ce vei face după absolvire, dar nu s-a întâmplat nimic şi totul a trecut cu bine. Apostolul Petru era un tânăr trist având fel şi fel de întristare şi îngrijorare. După ce L-a întâlnit pe Isus Cel înviat şi prin Duhul Sfânt viaţa lui a început să se schimbe. El a scris epistole şi i-a îndemnat pe creştinii împrăştiaţi datorită persecuţiei: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”(5:7). Cu adevărat, Petru a învăţat un lucru: îngrijorarea nu te ajută la nimic. Acum, nu mâine, ce întristrare sau îngrijorare ai? Aruncaţi asupra lui Isus toate îngrijorările voastre. Dacă observăm cărţile care au fost scrise în primul secol, numele oamenilor care L-au iubit pe Isus şi L-au urmat sunt interesante. Erau mulţi cu numele „Titedios”:Titedios Ioan, Titedios Pavel, Titedios Alminius… „Titedios” înseamnă cel sau cea care nu se îngrijorează niciodată. În biserica primară, creştinii erau oameni fără carte şi simpli, erau săraci şi nu erau înţelepţi în felul lumii şi nici nu aveau o bucurie omenească. Dar după ce L-au primit pe Isus ca mântuitorul şi stăpânul lor şi după ce s-a schimbat viaţa lor, ei au avut un nume minunat. Cu adevărat, momentul în care L-au primit pe Isus şi au cunoscut că Isus este Creatorul, atunci au aruncat asupra lui Isus toate îngrijorările lor. Inimile lor erau pline de har şi au încercat să trăiască pentru evanghelia lui Isus. Ei au făcut tot ce este posibil pentru a vesti evanghelia. Până la urmă, Roma a fost cucerită de evanghelia lui Isus. Ei au hotărât să moară pentru evanghelia lui Isus, atunci îngrijorarea a dispărut şi au fost eliberaţi de îngrijorare. De aceea şi-au pus numele Titedios, care nu se îngrijorează niciodată. În această oră, puneţi numele titedios în faţa numele vostru: titedios David.
Doi, când vine o mare foamete sau în timpul crizei economice, uitaţi-vă la păsările cerului şi cu atenţie la crinii de pe câmp. Adică, oamenii lui Dumnezeu trebuie să fie credincioşi peste puţine lucruri şi până la moarte. Isus ne dă două exemple: păsările cerului şi crinii de pe câmp. În v. 26 spune: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” Isus ne spune să ne uităm la păsările cerului. În loc de îngrijorare, ele caută harnic mâncare. Isus ne spune să ne uităm cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp. În loc de îngrijorare, ei se înrădăcinează adânc în pământ. Cunoaşteţi câte păsări sunt în lume? Am căutat pe internet şi am găsit că sunt cam 100 de miliarde. Nu ne putem închipui cum trăiesc şi ce mănâncă. De exemplu, rândunica dă pe zi de 100 de ori fiecărui pui de mâncare şi odată cam 15-18 insecte sau muşte. Am citit pe internet: când aduce mâncare, rândunica dă mâncare acelui pui care deschide gura cea mai mare. Dacă a primit mâncare, timp ce 4 minute el nu mai deschide gura mare pentru că stomacul încă lucrează. De aceea păsările trebuie să aducă mâncare la cel puţin două minute, deoarece dacă aduce după patru minute tot cel mai mare va primi, deoarece deschide din nou gura mare ca să primească. Deci dacă sunt 5 pui, pe zi trebuie să aducă peste 7000 de muşte sau insecte. Timp ce 3 săptămâni dă puilor cam 150.000 de insecte. Dar Domnul Isus spune: Dumnezeu Tatăl nostru cel ceresc hrăneşte peste 100 miliarde păsările. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Dumnezeu le hrăneşte şi îmbracă iarba de pe câmp. Oare nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi? Adică Dumnezeu nu te lasă nicidecum şi cu nici un chip nu te va părăsi. Într-o zi două vrabii discutau stând pe un stâlp de lumină. Una zicea: „Uită-te la oameni ce săraci şi nenorociţi sunt, n-au bucurie şi nici pace.” Cealaltă i-a răspuns: „Vezi cum se bat şi strigă datorită banilor? De ce oare?” Prima vrabie a răspuns: „Probabil oamenii n-au pe Dumnezeu care ne îngrijeşte!” Îngrijorarea vine din necredinţă. Isus i-a certat pe ucenici aşa: „Puţin credincioşilor!” Dumnezeu hrăneşte păsările cerului şi crinii de pe câmp, totuşi nu hrăneşte oamenii pe care i-a creat după chipul Lui? Ba da. Măcar că păsările cerului au îngrijorare, oamenii lui Dumnezeu nu trebuie să aibă, pentru că ei sunt copiii lui Dumnezeu. Cine eşti tu? Tu eşti copilul iubit al lui Dumnezeu. Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât ţi-a dat pe Singurul Său Fiu ca Miel de ispăşire pentru păcatele tale. Dumnezeu care ne-a dat pe Singurul său Fiu, oare nu ne dă tot ce avem nevoie? Dumnezeu cunoaşte perfect ce avem nevoie. Misionara Maria mi-a spus: când îl privesc pe fiul meu, îmi bate inima şi mă bucur tare mult şi vreau să-i dau lui toate. Dumnezeu te iubeşte atât de mult încât ţi-a dat pe singurul Său Fiu şi prin jertfa la Golgota te-a răscumpărat. Tu eşti scump în ochii lui Dumnezeu. Isus spune în v. 31 şi 32: „Nu vă îngrijoraţi, zicând: ce vom mânca? sau ce vom bea? sau cu ce ne vom îmbrăca?, fiindcă pe toate acestea, păgânii le caută.” Îngrijorarea pentru mâncare este stilul de viaţă al păgânilor. Păgânii sunt cei care nu au credinţă în Dumnezeu, stau împotriva lui Dumnezeu, sunt neascultători de Dumnezeu. Matei 5:45 spune: „Dumnezeu face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” Chiar dacă cineva e necreştin sau păgân, Dumnezeu îi dă după nevoile lui. Eu cred că Dumnezeu binecuvântează pe copilul Său iubit şi dacă ai nevoie de serviciu, cred că El o să-ţi dea; dacă ai restanţă cred că El te ajută să treci. Eu cred că El nicidecum nu te lasă şi nu te va părăsi. Ce îngrijorare aveţi acum? Pentru viitor? Pentru serviciu, locuinţă şi sănătate sau pentru pensie? Să aruncaţi asupra lui Dumnezeu toate îngrijorările voastre! Dumnezeu care ne-a chemat, El ne conduce şi răspunde de toate. Dumnezeu răsplăteşte pe cei care Îl caută. Domnul Isus spune: Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Dragii mei! În loc de îngrijorare, înrădăcinaţi adânc în Isus şi în cuvântul lui Dumnezeu, având vis şi viziune mare pregătiţi pentru viitor.
Trei, când vine o mare foamete sau în timpul crizei economice, să aveţi ordinea priorităţii în viaţă. Să vedem versetul 33: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Împărăţia lui Dumnezeu este miezul învăţăturii lui Isus. De ce ne sacrificăm viaţa, banii şi timpul? Oare nu pentru împărăţia lui Dumnezeu? Speranţa mea este că voi locui acolo în veci de veci. Mi se pare că speranţa voastră este la fel. Ce semnificaţie are „a căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”? Unu, A căuta împărăţia lui Dumnezeu înseamnă a-L primi pe Domnul Isus în inimă ca Mântuitorul meu personal. A căuta dreptatea Lui înseamnă a trăi o viaţă evlavioasă înaintea lui Dumnezeu. Ce semnificaţie are „a căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”? A restabili închinarea adevărată în inimă. De obicei, în week-end necreştinii umblă, fac excursie, dar noi ştim că a-L adora pe Dumnezeu e mult mai important, de aceea duminică nu plecăm nicăieri şi venim la biserică şi ne închinăm Lui, aceasta este a căuta împărăţia lui Dumnezeu. Noi ne rugăm ca împărăţia lui Dumnezeu să vină, să se facă voia Lui pe acest pământ, aceasta e a căuta împărăţia lui Dumnezeu. Dragii mei! Subliniaţi „a căuta”. Dacă noi stăm şi nu facem nimic, nu se întâmplă nimic. Aici a căuta ne cere efort, disciplinare, atrenament şi ne cere tot ce este posibil. De obicei, oamenii lucrează de dimineaţa, studenţii încep cursurile de dimineaţă. Repetă în fiecare zi. Dar pentru cel care caută împărăţia lui Dumnezeu, stilul vieţii lui e diferit. Puţin mai devreme se trezeşte, citeşte măcar 5 sau 10 versete şi se roagă: Dumnezeule, azi cum să trăiesc? Cum să folosesc timpul? Te rog ajută-mă şi prin viaţa mea să fie înălţat Numele Tău. Foloseşte-mă pentru propovăduirea evangheliei în această lume. Astfel când noi căutăm şi sacrificăm câteva minute pentru Domnul, atunci această viaţă e a căuta împărăţia lui Dumnezeu.
Doi, A căuta împărăţia lui Dumnezeu înseamnă a consacra viaţa mea şi tinereţea mea pentru slava lui Isus. Apostolul Pavel a dăruit Domnului viaţa lui pentru evanghelia Domnului. David Livingstone, William Carry, Hudson Taylor au sacrificat pentru evanghelia lui Isus. Lângă Hawaii e o insulă care se numeşte Morokkai în care locuiau doar leproşi. Un misionar, Damien, din Belgia, a venit în această insulă să propovăduiască evanghelia crucii lui Isus. Când predica leproşilor evanghelia şi dragostea lui Isus, ei au râs de el: tu eşti sănătos şi de aceea tu poţi să spui despre dragostea lui Isus, dar dacă ai avea lepră ca şi noi, cred că ar fi imposibil. Leproşii n-au deschis uşa inimii lor. Damien mergea des în faţa Domnului şi se ruga: Oh, Doamne, ai milă de mine şi ajută-mă să am lepră ca şi oamenii din această insulă şi să vestesc evanghelia crucii Tale şi pe Tine! Puţin mai târziu, el a făcut lepră, îi cădeau sprâncenele şi degetele. Damien, cu înfăţişarea leprosului, a stat înaintea lor şi le-a spus: dragii mei! Domnul Isus ne-a iubit pe noi leproşii şi a fost răstignit la Golgota pe cruce. Chiar atunci leproşii au fost impresionaţi şi s-au pocăit. Damien a iubit evanghelia crucii lui Isus şi pe Isus Hristos. El a dorit ca evanghelia să fie plantată în inimile lor. Cu adevărat, el a căutat mai întâi împărăţia lui Dumnezeu. Când am ajuns în România ca misionar, am apucat acest cuvânt şi am încercat să căutăm împărăţia lui Dumnezeu şi a vesti evanghelia în campus. După promisiunea Lui, până acum Isus ne-a binecuvântat şi ne-a condus pe calea cea bună. Slavă Domnului! Când căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, Domnul Isus ne-a promis că toate lucrurile de care avem nevoie ni se vor da pe deaspura. Aceasta este promisiunea Domnului care este credincios. În Biblie am întâlnit mulţi credincioşi care au trăit prin credinţă şi au căutat mai întâi împărăţia lui Dumnezeu. Dragii mei, nu vă îngrijoraţi, ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu.
Amin!