Mântuirea este darul lui Dumnezeu

Cât de minunat şi frumos este cuvântul Domnului! Slăvit să fie Numele Domnului! Dragii mei, să ştiţi că voi nu sunteţi mântuiţi prin fapte, ci prin credinţa în Isus şi prin harul Lui. Mântuirea nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. În acest moment, amintindu-ne harul măreţ al lui Dumnezeu să cântâm din toată inima: „Măreţul har m-a mântuit pe mine din păcat. Pierdut eram, dar m-a găsit, de moarte m-a scăpat …” Apucaţi harul Domnului Isus Hristos! Chiar săptămâna aceasta sora Dana Tomescu pleacă în Canada. Rugaţi-vă pentru ea să nu primească în zadar harul lui Dumnezeu.

În cap.1, Pavel ne-a arătat binecuvântările în Hristos. Dumnezeu ne-a ales dintre mii şi mii de oameni ca să fim sfinţi. Prin Isus Hristos suntem fiii şi fiicele Lui şi Îl putem striga „Ava Tată”. În Isus Hristos suntem răscumpăraţi prin sângele Lui. Am primit iertarea păcatelor după bogăţiile harului Său. În cap. 2, toate versetele sunt de aur. Mai ales, versetele 5 şi 6 proclamă: „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos: prin har sunteţi mântuiţi. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.” Conform acestor versete, în cap. 2, Pavel a vrut să accentueze faptul că suntem înviaţi şi stăm împreună în cer cu Hristos Isus. Ne arată pe scurt care era poziţia noastră spirituală înainte de a-L descoperi pe Isus şi după ce L-am descoperit pe Isus ca Mântuitor.

Înainte de a-L descoperi pe Isus ca Mântuitor, cred că sunteţi de acord, eram scufundaţi în păcat. V. de la 1 la 3 ne arată starea noastră înainte de a fi mântuiţi. Eram morţi în greşelile şi în păcatele noastre. Trăiam după mersul lumii acesteia, iubeam lumea aceasta şi lucrurile din lume. Înainte de a-L descoperi pe Isus, am ales calea lumii ca toţi ceilalţi. Rătăceam şi trăiam în destrăbălare ca fiul risipitor. V. 3 spune: „Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.” În trecut, eram robii păcatului şi ai satanei. Am trăit din plin după poftele firii noastre păcătoase. Inima era acaparată de lăcomie, mândrie şi înşelăciune. Eram din fire copiii mâniei. V. 11, 12 spun: „De aceea aduceţi-vă aminte că odinioară eraţi păgâni din naştere, fără Hristos, fără Dumnezeu, fără nădejde …” Dragii mei, uitaţi-vă la mine! Acestea sunt înfăţişarea mea şi CV-ul meu. Noi avem nenumărate greşeli şi păcate. În Romani 3:23 Duhul spune: „toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu”. Iar în 3:10, 11 spune: „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să caute pe Dumnezeu.” Cel mai trist element este moartea, ca plată a păcatului. Când Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Lui, i-a dat şansa vieţii veşnice. Dar după ce omul şi soţia lui au păcătuit faţă de Dumnezeu, moartea a pus stăpânire. Biblia spune că moartea nu e sfârşitul, ci vine judecata. Când stau de vorbă cu tinerii studenţi şi îi invit la Isus şi la studiul bibliei, mulţi spun: „dacă mor nu pierd nimic.” Moartea biologică nu e sfârşitul, ci începutul. Începutul unei vieţi plină de bucurie sau plină de lacrimi şi groază. Evrei 9:27 spune: „Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” În Romani Pavel descrie starea noastră înainte de a-L descoperi pe Isus astfel: „pe când eram încă păcătoşi; pe când eram noi încă fără putere şi fiind vrăjmaşi.” Acestea erau starea şi înfăţişarea noastră înainte de a-L descoperi pe Isus. V. 1-3 acentuează: „eram”. Adică în trecut, înainte de a-L descoperi pe Isus, n-am avut nicio nădejde, eram morţi, trăiam în poftele firii noastre păcătoase, eram robii satanei şi nu puteam evita mânia lui Dumnezeu. Dragii mei! Pregătind mărturisirea vieţii, să ne amintim trecutul nostru. Cum eraţi înainte de a-L descoperi pe Isus? Comparând cu ce eşti acum, poţi fi plin de mulţumire. Dacă Biblia se încheia la v. 3, închipuiţi-vă ce tragedie ar fi fost! Dar în v. 4 avem vestea eliberatoare. Ce a făcut Dumnezeu pentru păcătoşi, adică pentru noi? Să vedem v. 4 – 6: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos: prin har sunteţi mântuiţi. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.” V. 4 începe cu conjuncţia „dar”. Eram morţi în greşeli şi în păcate, eram sub stăpânirea diavolului, nu puteam evita mânia lui Dumnezeu, DAR Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos, prin HAR suntem mântuiţi. Aici să subliniem câteva cuvinte: îndurare, dragoste, har, bunătate (7). Îndurarea arată că în cazul în care trebuia să fim blestemaţi de cineva, nu am fost blestemaţi, ci binecuvântaţi. Aceasta este îndurare! Eram din fire copiii mâniei şi dacă Dumnezeu ne blestema, nu puteam trăi. Dar Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de noi şi nu ne-a blestemat. Aceasta e îndurare. Dumnezeu este bogat în îndurare. Dragostea (agape) arată să cauţi folosul altora. Faptul că Dumnezeu ne-a iubit în stilul agape înseamnă că a căutat folosul nostru. Când eram păcătoşi, lui Dumnezeu i s-a făcut milă de noi şi a fost bogat în îndurare faţă de noi. Nu ne-a blestemat, ci a căutat folosul nostru. Mai ales, Dumnezeu ne-a dat har. Harul semnifică un dar primit fără plată. Datorită păcatului trebuia să fim blestemaţi, dar Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de noi. Apoi Dumnezeu ne-a iubit, adică a căutat folosul nostru. Mai departe, nu meritam să primim un dar, dar EL ne-a dat cel mai mare dar. Acesta este harul. Bunătatea presupune să oferim cel mai valoros lucru. Ce a făcut Dumnezeu pentru noi, care eram morţi în păcatele noastre? Unu, Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos. V. 4, 5 spun: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos: prin har sunteţi mântuiţi.” Să subliniem „Dumnezeu ne-a adus la viaţa împreună cu Hristos”. „Viaţa” se referă la naşterea din nou şi o viaţă nouă în Hristos. Când m-am născut din nou, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Dacă sunt în Hristos, lucrurile care aparţin lui Isus îmi aparţin şi mie. Isus Hristos a murit pentru păcatele tale. Când Isus a fost jertfit la Golgota pe cruce şi tu ai fost răstignit împreună cu El. Tu ai murit faţă de lege şi de mânia lui Dumnezeu. Isus a luat pe cruce păcatele noastre şi a murit. Apoi a fost îngropat. Dar a treia zi a înviat şi s-a înălţat la cer. El stă la dreapta Tatălui. Fiindcă Hristos a înviat şi noi, prin credinţă, am înviat împreună cu El şi am devenit o creaţie nouă. Doi, Dumnezeu ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus. De fapt, noi încă nu am gustat moartea, nici nu avem experienţa învierii, nu am fost înălţaţi la cer şi nici nu am stat la dreapta lui Dumnezeu. Dar biblia spune că ne-a înviat împreună cu El şi ne-a pus să stăm împreună la cer în Hristos Isus. De ce oare? Pentru că Hristos a murit pentru tine, a fost îngropat, a înviat a treia zi, s-a înălţat la cer şi acum stă la drepata lui Dumnezeu pentru tine. În momentul în care credem în Isus, noi intrăm în Isus. A crede în Isus înseamnă a intra în El. În Romani cap. 6 Pavel spune: „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi pentru Hristos Isus am fost botezaţi pentru moartea Lui? Noi, deci, prin botezul pentru moarte am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat dintre cei morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm în înnoire de viaţă.” Când noi L-am primit pe Isus ca Hristos, atunci am fost botezaţi. Botezul înseamnă a crede în faptul că atunci când Isus Hristos a murit pe cruce şi eu am murit împreună cu El, iar când a fost îngropat şi eu am fost îngropat împreună cu El. Când Isus a fost răstignit pe cruce şi noi am fost răstigniţi împreună cu El. Mai mult, când Isus a fost în mormântul lui Iosif din Arimateea şi noi am fost în mormânt (Ioan 19:38). Când Isus a înviat a treia zi după Scripturi şi noi am înviat cu El şi trăim o viaţă nouă. Isus, după ce s-a înălţat, stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu (Evrei 12:2). Noi avem trupul nostru pe pământul acesta, dar spiritul nostru stă la dreapta scaunului lui Dumnezeu. Trupul nostru trăieşte pe acest pământ, dar din punct de vedere spiritual, stăm împreună la dreapta lui Dumnezeu în Hristos Isus. Aceasta este poziţia noastră spirituală. Pe scurt, acesta este harul mântuirii şi darul lui Dumnezeu. Biblia proclamă că mântuirea este darul lui Dumnezeu. Acest dar ne-a eliberat din lanţul păcatul în trecut. Tot acest dar ne umple de bucurie şi mulţumire şi ne dă speranţă şi nădejde pentru ziua de mâine. Cel care primeşte acest dar îşi schimbă viaţa şi sistemul de valori. Cel care primeşte acest dar revarsă din inimă bucurie şi pace. Cel care primeşte acest dar Îl iubeşte pe Dumnezeu şi pe toţi oamenii. Darul primit de la Dumnezeu este mântuirea. Cum putem primi darul mântuirii de la Dumnezeu? Unu, mântuirea este darul care nu se poate obţine prin faptele noastre. Biblia spune că mântuirea nu vine de la noi, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Doi, mântuirea este darul care se poate obţine prin har. În secolul 18, un om cumpăra sclavi din Africa şi îi vindea pe un preţ bun în Anglia. Dar într-o zi citea cartea „Imitarea lui Hristos” de Thomas a Kempis. Citind această carte s-a pocăit şi a devenit omul lui Dumnezeu. Apoi s-a gândit la trecutul lui: a omorât, a vândut oameni şi a păcătuit nespus de mult. Pocăindu-se, plângea. Când avea 39 de ani a devenit creştin şi predica des, mărturisind: „măreţul har m-a mântuit …” Noi am primit mântuirea ca dar fără plată, dar Domnul Isus a plătit cu un preţ mare. 1 Cor. 6: 20 „aţi fost cumpăraţi cu un preţ.” Dumnezeu Creatorul a venit pe acest pământ şi a suferit la Golgota pe cruce. Pentru mântuirea noastră a răbdat ridiculizarea şi dispreţul. Mântuirea este darul care se poate obţine doar prin har. Trei, mântuirea este darul care se poate obţine prin credinţă. Pentru a primi darul mântuirii lui Dumnezeu, nu ni se cer diplomă, onoarea lumii, ci credinţă în Isus. Martin Luther a încercat să obţină mântuirea prin fapte bune. El s-a rugat ţinând post şi se ruga într-o cameră friguroasă, gândindu-se: „Cred că Dumnezeu mă binecuvântează pentru că am ţinut destul de mult post în condiţii aspre.” Dar el n-a avut pace în inimă şi nici iertarea păcatelor. Citind Romani 1:17 „cel drept va trăi prin credinţă.” a apucat această promisiune şi a crezut că va fi mântuit nu prin fapte, ci prin credinţă. Mântuirea este darul lui Dumnezeu şi darul lui Dumnezeu este Isus Hristos. Deci primeşte-L pe Isus mântuitorul tău. Noi credem că Isus a luat păcatul nostru şi şi-a vărsat sângele pe cruce. Să-L primim pe Isus ca stăpânul nostru şi mântuitorul nostru. Ioan 1:12 spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce crede în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu.” Când Îl primim pe Isus, când credem în El, în clipa aceea vom deveni copiii lui Dumnezeu. Când Îl primim pe Isus, chiar atunci noi Îl chemăm pe Dumnezeu ca Tatăl nostru. Când Îl primim pe Isus ca Mântuitorul nostru, ne vom bucura nespus de mult. Vom deveni din robii lui Satan, copiii lui Dumnezeu şi din robii întunericului, copiii luminii. Dragii mei! Bucuraţi-vă, pentru că prin credinţa în Isus suntem copiii lui Dumnezeu. Pentru a deveni copiii Domnului, El ne cere doar credinţă absolută. „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu.” Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu. Domnul Isus te invită la mântuire: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi dechide uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.” După ce omul a căzut în păcat, Dumnezeu a promis că va trimite un mântuitor pe acest pământ. Când s-a împlinit timpul, Isus, Fiul lui Dumnezeu a venit pe acest pământ pentru mântuirea noastră. Pentru păcatele noastre, El a devenit Miel de ispăşire. El a ridicat păcatele noastre ca mielul lui Dumnezeu. Pe cruce, ne-a iertat toate păcatele noastre. De pe cruce a dat mântuire celui care crede în El. Acestea sunt harul şi dragostea lui Isus. Prin harul acesta suntem mântuiţi. Chiar acum Domnul Isus bate la uşa inimii noastre şi ne invită: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” A-L primi pe Isus ca mântuitorul tău înseamnă a-I încredinţa viaţa ta Lui şi a trăi de acum încolo hristocentric. Când Îl primeşti pe Isus Hristos, El vine în viaţa ta, îţi iartă păcatele tale, devii copilul lui Dumnezeu şi primeşti viaţa veşnică. Tu ai primit darul, mântuirea, credinţa şi harul. Pentru acestea să-I mulţumeşti totdeauna şi să fii smerit. „Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” Ce minunat este Cuvântul Domnului! Slăvit să fie Domnul!

Amin!