Aleluia! Slăvit să fie Numele Domnului. Viaţa creştină este a te încrede în Dumnezeu. Noi trebuie să încredinţăm viaţa lui Dumnezeu ca şi copilaşii care dorm la pieptul mamei lor. Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem în El 100%. Când ne încredinţăm lui Dumnezeu în mod absolut, putem fi liberi de frică şi de teamă. Richard Wumbrand cam 14 ani a fost în închisoare în timpul comunismului şi în ultimii 3 ani a stat în închisoarea subterană unde nu era lumină. În închisoare el a citit Biblia de sute de ori şi a descoperit că apare cuvântul teamă de 365 de ori. El a zis că Dumnezeul Cel viu îi mângâie şi îi încurajează în fiecare zi din cele 365 de zile ale anului pe copiii Săi iubiţi aşa: „nu te teme.” Teama, frica, tulburarea şi îngrijorarea sunt bolile cele mai răspândite din lume. Teama este cel mai mare duşman al omului: teama faţă de moarte, păcat, boală, viitor şi nesiguranţă. În secolul 15, în zilele acelea, religia creştină a avut o mare problemă. Când Martin Luther era călugăr citind Romani 1:17 el şi-a dat seama de faptul că omul poate fi mântuit prin credinţă. În 1517 Luther a afişat pe uşa bisericii din Wittenberg cele 95 de principii, care erau greşite în biserica catolică şi atunci oamenii religioşi au vrut să-l omoare pe Luther. De fapt, Luther a vrut să renunţe la reformarea religiei. Într-o zi, soţia lui s-a îmbrăcat cu haine de înmormântare şi l-a invitat la masă; atunci Luther a întrebat-o: cineva a murit? ea a zis: da, Dumnezeu a murit. Luther a ripostat: cum a murit Dumnezeu, e imposibil. Dumnezeul nostru e viu şi veşnic. Dacă Domnul e viu, atunci de ce tu eşti disperat şi plin de teamă? În ziua respectivă, Luther citind cuvântul Domnului a compus această cântare: cetate tare-I Dumnezeu, ce nicicând nu va cădea; El este adăpostul meu, scut pentru viaţa mea. Căci satana mereu caută sufletul meu, El putere are, suflete să omoare, nimeni nu-i ca el pe pământ… El a crezut că Domnul este pentru el şi n-a renunţat la reformarea religiei. Inimile noastre sunt depozit pentru îngrijorare, frică şi teamă. Unii se îngrijorează de sănătate, alţii de examen, de viitor. Lumea în care trăim este plină de teamă şi frică. Atunci cum putem învinge frica? Cum putem avea pacea Domnului?
În biblie, oamenii lui Dumnezeu au gustat teama şi frica. Psalmul 56 este o cântare de laudă a lui David, când filistenii l-au prins la Gat. Cine era David? Numele lui înseamnă „preaiubit”. Înainte de a fi ales de Dumnezeu, David era un cioban obişnuit care păştea oile tatălui său; apoi a devenit păstor spiritual pentru poporul Israel, rege, general, poet, muzician. Când David era băieţandru, tatăl lui, Isai, i-a zis lui David: du-te la fraţii tăi pe câmpul de bătălie şi du nişte mâncare şi vezi dacă fraţii tăi sunt bine (1Sam.17:17). Chiar atunci, un om numit Goliat a adus batjocura asupra lui Israel şi a sfidat oştirea lui Dumnezeu. Băiatul David fără armătură a venit la el şi i-a zis: „tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; dar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor (1Sam.17:45).” David a crezut că Dumnezeul Cel viu este de partea lui. David băieţandrul a crezut că Dumnezeu este cu el. Când David a crezut că Dumnezeu este cu el, atunci el nu s-a temut de Goliat. De aceea, Psalmul 118:6 spune: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic; ce poate să-mi facă omul?” Când David l-a omorât pe Goliat, atunci David a devenit slujitorul împăratului. După război, femeile strigau: Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii. Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut cuvântul acesta. Datorită geloziei, un duh rău a venit peste Saul şi Saul a vrut să-l omoare pe David. Într-o zi, David cânta cu instrumentele. Atunci Saul a vrut să-l pironească de perete, cu suliţa. Dar David s-a ferit de el şi a fugit şi a scăpat în noaptea aceea. Saul a trimis nişte oameni acasă la David, ca să-l pândească şi să-l omoare, dar David a fugit şi a scăpat. De atunci David a devenit fugar în faţa lui Saul. Înainte de a deveni împărat, cam 10 ani, David a trăit ca fugar înaintea lui Saul. El nu putea trăi în Israel, de aceea David a fugit şi a ajuns la Achiş, împăratul Gatului. Acest Psalm, David l-a scris când era prins de filisteni. În trecut, când David era băieţandru l-a omorât pe Goliat, filisteanul. De aceea, filistenii au aşteptat să-l omoare pe David, dar el însuşi a venit la ei. Slujitorii lui Achiş i-au zis: nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care cântau ei, în joc, spunând: Saul şi-a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii? Şi David a pus la inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului (1 Sam. cap21). Pentru a scăpa de această criză, David şi-a schimbat comportarea în faţa lor şi făcea ca nebunul în mâinile lor; făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă saliva pe barbă. Şi Achiş a zis slujitorilor săi: vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi? Oare duc lipsă de nebuni, de mi-aţi adus pe acesta să facă nebunul în prezenţa mea? Să intre în casa mea? De aceea David a scăpat din această criză.
În v.1, David spune situaţia lui: omul ar vrea să mă înghită. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc. v.2 spune: toată ziua vrăjmaşii mei ar vrea să mă înghită; sunt mulţi şi se luptă cu mine cu mândrie. v.5: Toată ziua ei îmi sucesc cuvintele şi toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău. V.6: uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa. Pe scurt, ei, filistenii au vrut să-l omoare pe David. În această situaţie, ce a făcut David?
Unu, David s-a rugat Domnului: ai milă de mine, Dumnezeule (1). În timpul crizei, în faţa morţii şi în situaţia în care vrăjmaşii l-au înconjurat, David s-a rugat: ai milă de mine, Dumnezeule. Acum tu treci prin tunelul întunericului? Ai ceva problemă sau problema relaţiei? Roagă-te. Un orb din naştere, când trecea Isus pe lângă el, a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine. Oh, Isuse, ai milă de starea mea de nervozitate, ai milă de soţia mea, ai milă de soţul meu încăpăţânat, ai milă de mine, de biserica Maranata, ai milă de colegul de cameră, de muncă. Ai milă de copii, de lucrători, de misionari… Roagă-te.
Doi, David se încrede în Dumnezeu (3,4). Observaţi versetele 3 şi 4: ”Ori de câte ori mă tem, eu mă voi încrede în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Său. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă voi teme: ce-mi poate face omul?” Chiar în ziua suferinţei, în ziua fricii şi în ziua în care vrăjmaşii vor să-i ia viaţa, cu nici un chip David n-a pierdut credinţa care se încrede în Dumnezeu. Aici „mă voi încrede în Dumnezeu” este verb la timpul viitor. Adică David se va încrede în Dumnezeu şi când va merge bine viaţa şi când nu va merge, în orice situaţie. Mai concret, David cum se încrede în Dumnezeu. Dragii mei! Ce înseamnă a te încrede în Dumnezeu? În rugăciunea şi mărturia lui David noi putem vedea 3 lucruri care arată modul în care el se încrede în Dumnezeu.
În primul rând, David se încrede în cuvântul lui Dumnezeu. V.4, David mărturiseşte aşa: ”Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.” Aici „cuvântul Său” este cuvântul lui Dumnezeu. Psalmul 118:6, Rom.8:31, Evrei 13:5,6 au citat acest Psalm 56. Adică, aici „cuvântul Său” este mai concret cuvântul făgăduinţei lui Dumnezeu pe care i-a făcut-o lui David. Când Dumnezeu l-a chemat şi l-a ales pe David i-a promis că este cu David în toate zilele. De exemplu, autorul Evrei în 13:5,6 a citat Psalmul 56:4: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” Biblia când menţionează acest Psalm, accentuează că Dumnezeu este cu noi, Domnul este ajutorul nostru şi Domnul ne păzeşte. David se încrede în Dumnezeu, dar mai concret David a apucat cuvântul făgăduinţei lui Dumnezeu. Pentru tine, a te încrede în Dumnezeu ce înseamnă? Cu adevărat, ne încredem în Dumnezeu şi în cuvântul Lui?
Acum David era prins în mâna vrăjmaşilor. Vrajmaşii vor să-i ia viaţa, teama şi frica îl copleşesc şi nu poate face nimic. Din punct de vedere lumesc şi omenesc, el era disperat. Dar el a apucat cuvântul făgăduinţei lui Dumnezeu. El a mărturisit: Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Său. V.10 spune: Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Său; da, eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Său. Aceasta este atitudinea creştinilor care se încred în Dumnezeu. Acum ai îngrijorare sau tulburare pentru viitor? Dumnezeu îţi spune în Isaia 43:1-3: ”Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: eşti al Meu.” Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece şi prin râuri, şi nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! În Psalmul 23:4 David spune: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci „Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” În Olanda a plecat prin misiunea noastră printre studenţi din Coreea misionarul James Lim, şi acum 19 ani a ajuns în Olanda ca misionar cu familia şi doi copii şi acolo i s-au născut încă doi copii. După doi ani, viza a expirat, n-a prelungit-o imediat şi a stat aşa câteva luni, apoi s-a dus la poliţie pentru prelungirea vizei. Atunci poliţistul i-a zis că nu poate să mai primească viza, să vină toată familia şi a hotărât să-i trimită înapoi în coreea cu forţă. El s-a dus la avocat şi a discutat cu el şi avocatul i-a zis: să nu mergi la poliţie, fugi de ei şi ascundeţi-vă. El a apucat cuvânt F.A.23:11 Domnul a zis lui Pavel: ”Îndrăzneşte, după cum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma.” Îndrăzneşte James, după cum ai mărturisit despre Mine în Coreea, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Olanda.” El n-a putut să se întoarcă în Coreea, şi după sfatul avocatului s-a ascuns cam 5 ani. După 5 ani a primit carte de muncă şi a primit cetăţenia olandeză. Dragii mei! Dacă apucaţi cuvântul lui Dumnezeu şi umbli după evanghelia lui Isus, Dumnezeu vă dă toate: muncă potrivită, locuinţă frumoasă, partenerul de viaţă,…
În al doilea rând, David a crezut că Dumnezeu cunoaşte situaţia şi condiţia lui(8). David spune: ”Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta?” David a ştiut că Dumnezeu cunoaşte situaţia lui grea şi paşii vieţii lui de pribeag. David a fugit din faţa lui Saul cam 10 ani şi a stat în peşteră, în pustiu şi în ţara străină ca refugiat. David a crezut că Dumnezeu cunoaşte tristeţea, rana inimii lui şi îl va răsplăti. David a crezut că Dumnezeu cunoaşte semnificaţia lacrimilor lui. De ce Dumnezeu pune lacrimile lui David în burduful Lui? Dumnezeu vrea să şteargă lacrimile lui şi să-l răsplătească cu glorie. David a crezut că Dumnezeu îi va şterge lacrimile şi-l va răsplăti. Dumnezeu numără paşii vieţii tale de pribeag, Dumnezeu pune lacrimile tale în burduful Lui şi te va răsplăti cu slava. David a crezut că Dumnezeu scrie toate lucrurile în cartea Lui. Adică Dumnezeu nu uită lacrimile lui. David se încrede în Dumnezeu că Dumnezeu cunoaşte lacrimile lui şi-l va răsplăti. Dragii mei! Nu cumva murmuraţi împotriva Domnului că El nu cunoaşte durerea şi situaţia voastră? Când nu merge bine viaţa, sau se întâmplă lucruri neaşteptate, atunci eşti nemulţumit murmurând: dacă Domnul este cu mine şi familia mea, de ce se întâmplă în familia mea acest lucru neplăcut? Când s-a întâmplat ceva în familia ta, nu te-ai îndoit cumva că Domnul este cu tine? Dumnezeu cunoaşte lacrimile, şi Domnul Isus Cel înviat va şterge lacrimile şi pansează rana inimii tale. Când noi ne rugăm cu lacrimi pentru familie, pentru biserică şi pentru oile pierdute, Dumnezeu scrie în cartea Sa şi ne va răsplăti.
Dragii mei! Când eşti singură, când n-ai nimic, când eşti tristă şi nici soţul tău iubit nu cunoaşte semnificaţia lacrimii tale şi copiii iubiţi nu ştiu dragostea ta, atunci poţi fi tristă, dar nu trebuie să fii tristă pentru că Dumnezeu cunoaşte totul. Dumnezeu este cu tine.
În al treilea rând, David a crezut că Dumnezeu este cu el şi el este în faţa Lui. Chiar acum Duhul lui Dumnezeu este cu noi şi ne pansează rana, ne mângâie. Prin Isus Hristos Dumnezeu ţi-a salvat sufletul de la moarte şi ţi-a ferit picioarele de cădere ca să umbli înaintea lui Dumnezeu. Tu eşti înaintea lui Dumnezeu. Deci nu te teme, nu renunţa, nu dispera, ci roagă-te ca şi David.
În concluzie, David s-a rugat în situaţia grea. Când era prins de filisteni, David a apucat cuvântul lui Dumnezeu; David a crezut că Dumnezeu este pentru el şi de partea lui. Oamenii lui Dumnezeu se roagă şi se încred în Dumnezeu. Omul care se încrede în Dumnezeu, apucă cuvântul lui Dumnezeu. Chiar situaţia în care nu putea să se laude cu Dumnezeu şi cu cuvântul, se laudă cu Dumnezeu. Chiar dacă situaţia nu s-a schimbat, datorită cuvântului care se va împlini, se laudă cu Dumnezeu. Omul care se încrede în Dumnezeu, crede că Dumnezeu cunoaşte toată situaţia şi lacrimile lui. În această dimineaţă să apucăm Isaia 41:8-10:”Dar tu, Israele, robul Meu, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului, şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te-am ales, şi nu te lepăd!”, nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele.”
Amin!