Dacă observăm cele 4 evanghelii, epistolele şi întreaga Biblie, apostolii şi autorii au scris cu ajutorul Duhului Sfânt despre moartea lui Isus pe cruce. De obicei, predicatorii predică des despre crucea lui Isus şi noi ascultăm mesajele despre moartea Lui pe cruce şi suferinţa Lui. Dumnezeu ne-a dat un cuvânt minunat prin Ioan 3:16: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Aici ce semnificaţie are că Dumnezeu ne-a dat pe singurul Său Fiu? Bineînţeles, doar prin acest singur verset, noi nu putem înţelege ce semnificaţie are. Dar dacă citim din nou în Biblie despre moartea lui Isus, atunci ne putem da seama de faptul că Dumnezeu a hotărât ca Fiul Său să fie răstignit. A fi răstignit pe Cruce, aceasta e voia lui Dumnezeu.
Pentru a mântui lumea aceasta, de când omul a căzut în păcat, Dumnezeu a hotărât ca Fiul Său să devină Mielul ispăşirii. De ce Isus Hristos a murit pe cruce? De ce Dumnezeu a ales moartea pe cruce? Galateni 3:13 ne dă un răspuns foarte clar: ”Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: blestemat e oricine este atârnat pe lemn.” Pe scurt, crucea este simbolul blestemului. De ce Isus trebuie să fie răstignit pe cruce? Azi aş dori să ascultăm de cuvântul Domnului Isus de pe cruce. În timpul agoniei de pe cruce, Isus a spus şapte cuvinte. Viaţa Lui pe acest pământ nu a fost lungă, dar ne arată că El a trăit viaţa iertării, viaţa mântuirii, viaţa iubirii, viaţa singurătăţii, viaţa suferinţei, viaţa împlinirii după voia lui Dumnezeu şi viaţa victoriei. Cu adevărat, în agonia mare de pe cruce, Isus i-a iertat chiar şi pe vrăjmaşi, Isus l-a iubit pe tâlhar şi pe mama Lui şi a împlinit legea prin moarte pe cruce. În versetul 26, 27 vedem că şi-a iubit familia şi pe mama Sa. Dragostea adevărată nu caută folosul său. De pe cruce El s-a gândit: dacă Eu plec, mama cum va trăi? El l-a văzut pe ucenicul iubit şi i-a încredinţat-o pe mama Lui: Ioan, iată mama ta, ai grijă de ea. După cuvântul Domnului, Ioan a luat-o la el acasă, adică a trăit alături de Maria ca mama lui şi a slujit-o.
Ioan a trăit cel mai mult dintre toţi apostolii. În Efeseni 6:1-3 se spune: copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri. Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta. Datoria copiilor faţă de părinţi e ascultare 100%. Mai departe, copiii să cinstească pe părinţi. Aici a cinsti pe părinţi înseamnă a-i respecta şi a-i preţui. A cinsti pe părinţi şi a asculta de părinţi este cea dintâi poruncă. Atunci ce făgăduinţă şi ce binecuvântare ne dă? V.3 spune: ca să fii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pământ. După această făgăduinţă, apostolul Ioan a trăit mulţi ani pe pământ şi a primit mare binecuvântare. Miercuri după examen, Răzvan a venit la biserică şi a zis că examenul a fost foarte grea, dar că l-a luat. Am văzut pe faţa lui că s-a bucurat. I-am spus să o anunţe pe mama lui că a luat examenul. El a zis că după examen n-a sunat-o niciodată şi nici mama lui nu aştepta s-o sune. Am spus, totuşi sună pe mama şi mulţumeşte-i pentru rugăciunea şi grija ei faţă de tine pentru examen. Eu am spus: când tu o iubeşti şi o preţuieşti pe ea şi o cinsteşti, atunci, când vei fi şi tu părinte, copilul tău va învăţa de la tine şi apoi copilul tău o să te cinstească şi pe tine şi va asculta de tine. Dragii mei! Eu doresc ca tu să asculţi de părinţii tăi 100% şi să cinteşti pe părinţii tăi. Marian a venit la mine: David, buletinul meu a expirat de o lună şi pentru a mă angaja şi pentru examenul de master am nevoie de prelungire, dar mama nu vrea să facă adresa pe apartamentul unde locuiesc.
Mergând la poliţie, pentru prelungire cu adresa bisericii, i-am spus: marian, pe zi de 100 de ori să-i spui mamei tale folosind aceste cuvinte: scuză-mă, iartă-mă, ai dreptate…Tu n-ai putere să asculţi de ei şi să-i cinsteşti? Atunci vino la crucea lui Isus şi vezi pe Isus cum i-a iubit pe vrăjmaşi, pe tâlhari şi pe mama Lui în timpul agoniei. Pe cruce, Isus te-a iubit. Pe când eram încă vrăjmaşi, păcătoşi, în război cu Dumnezeu şi ţinta mâniei lui Dumnezeu, Hristos a murit şi ne-a iubit. Cu adevărat, aceasta e dragostea crucii măreţe. De pe cruce, Domnul Isus ne îndeamnă: iată, mama ta; să asculţi de părinţii tăi; să cinsteşti pe părinţii tăi. Când venim la crucea lui Isus, putem experimenta dragostea nelimitată a lui Isus. Fie ca Domnul să ne ajute să ascultăm de cuvântul rostit pe cruce.
V.30, de pe cruce, El strigă: S-a sfârşit! Ce semnificaţie are strigarea „S-a sfârşit!”?
Unu, Isus a împlinit Legea. Galateni 4:4, 5, apostolul Pavel spune: când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea.” Isus a venit pe acest pământ şi a fost răstignit să ne răscumpere din blestemul legii. Orice om e sub blestemul legii. Legea ce cere de la noi? Legea spune să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Aceasta e cererea şi porunca legii. Dar tu pe cine ai iubit din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta? Tu te-ai iubit pe tine însuţi, nu-i aşa? Legea îţi spune să iubeşti pe aproapelui tău ca pe tine însuţi, dar tu te-ai iubit doar pe tine. Legea îţi spune să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, dar tu n-ai vrut să asculţi de părinţi tăi ca fiul risipitor. Întotdeauna tu te-ai iubit pe tine însuţi mai mult decât pe Dumnezeu şi decât pe aproapelui tău şi ai umblat şi ai accentuat planul şi voia ta. Legea ne cere desăvârşire, dar noi am încălcat legea. Ceea ce Dumnezeu ne-a poruncit să facem, n-am făcut, dar ceea ce nu trebuie să facem, aceea facem. Astfel noi am încălcat legea Domnului şi am păcătuit. Datorită lăcomiei, neascultării şi mândriei, omul a păcătuit. Dumnezeu a vrut ca omul să aibă fericire şi să asculte de cuvântul Lui, dar datorită păcatului omul a pierdut Grădina Edenului şi a devenit neascultător. Când omul n-a ascultat de Dumnezeu şi a umblat după încăpăţânarea lui, atunci Dumnezeu a blestemat omul şi pe urmaşii lui. Datorită păcatului toate sunt blestemate. Plata păcatului este moartea şi toţi au păcătuit. Astfel suntem sub blestemul legii şi pentru a ne mântui din blestemul legii, cineva trebuie să fie blestemat pentru noi. Adică El trebuia să moară în locul nostru. Dumnezeu a iubit lumea şi a făcut un plan minunat pentru răscumpărarea lumii. Dumnezeu a vrut să ne elibereze din lanţul păcatului şi blestemul lumii. Deci, Mântuitorul Domnul Isus a venit ca să ne elibereze din blestemul lumii. Noi singuri nu putem scăpa de blestemul lumii. Isus Hristos a luat povara blestemului în locul nostru pe cruce. Adică, a ne mântui din blestemul legii, Domnul Isus a murit pe cruce. Prin moartea pe cruce, suntem iertaţi şi eliberaţi din blestemul lumii. Prin moartea lui Isus pe cruce, avem bucurie, o nădejde vie în împărăţia lui Dumnezeu şi am devenit copiii lui Dumnezeu. Acum a dispărut de la tine orice blestem. Prin Isus Hristos răstignit pe cruce, nu mai eşti rob al lui Satan. Prin sângele lui Isus la Golgota, nu mai eşti duşman al lui Dumnezeu. Prin dragostea crucii lui Isus Hristos nu mai eşti în război cu Dumnezeu. Prin iertarea lui Isus la Golgota nu mai eşti ţinta mâniei lui Dumnezeu. Isus a strigat de pe cruce: s-a sfârşit. Prin moartea pe cruce, Isus a împlinit cererea legii.
Doi, Isus a împlinit profeţia Vechiului Testament cu privire la Mesia. Subiectul vechiului testament este Mesia. Dumnezeu a promis că Îl va trimite pe Mesia care va mântui omenirea. Chiar aceasta s-a împlinit prin Isus. Viaţa lui Isus împlineşte profeţia şi promisiunea vechiului testament. Dacă observăm în Sfânta Scriptură, înainte de a veni pe acest pământ, Biblia a profeţit naşterea Lui din fecioara. Biblia a profeţit că se va naşte din sămânţa lui Avraam şi a lui David. A profeţit locul naşterii că Se va naşte în Betleemul din Iudeea. Atunci când se va naşte, a profeţit că Numele Lui trebuie să fie Isus şi Emanuel. A profeţit că după naştere va fugi în Egipt, va intra în Ierusalim încălecând pe măgăruş, va fi vândut cu 30 de arginţi, va fi răstignit pe lemn şi va învia. Din punct de vedere omenesc, oamenii strigă: moartea Lui pe cruce e un eşec. Dar El a biruit moartea şi ziua în care a înviat, El a dovedit că a împlinit orice profeţie cu privire la Mesia.
De ce Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu să fie răstignit pe cruce? Pentru că El a împlinit lucrarea răscumpărării. Acesta e răspunsul. După cădere, omul a fost scos din Eden. Omul păcătos trăieşte bine şi are tot ce îi trebuie, totuşi n-are fericire şi bucurie datorită păcatului. Pentru că plata păcatului este moartea, lui Dumnezeu i s-a făcut milă de oameni şi L-a trimis pe singurul Său Fiu ca Miel de ispăşire. Isus a purtat păcatele noastre pe cruce şi ne-a iertat. „S-a sfârşit!” înseamnă că Isus a plătit plata păcatului prin sângele Lui. Isus a împlinit mântuirea. Noi nu trebuie să facem altceva decât a crede în Isus. Într-o zi, un tânăr a venit la evanghelist şi l-a întrebat: pastore, pentru mântuire ce să fac? Atunci pastor a răspuns: ai întârziat foarte mult. Tânărul s-a speriat şi a zis: am întârziat? Pastorul a spus: pentru mântuire tu nu trebuie să faci ceva pentru că Domnul Isus a împlinit deja totul. În Biblie, un tânăr a venit la Isus şi L-a întrebat: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Ce să fac pentru mântuire? E o întrebare greşită. Pentru mântuire tu nu trebuie să faci nimic. Dacă tu te poţi mântui pe tine însuţi, Isus n-ar fi venit pe acest pământ şi nici n-ar fi murit pe cruce. Dar noi nu ne putem mântui pe noi înşine, de aceea Isus a venit şi a suferit la Golgota. Deci, nu tu faci ceva pentru mântuire, ci doar primeşti darul lui Dumnezeu şi mântuirea prin credinţa în Isus. Tu crezi lucrul acesta? În Romani 6:23 se spune: ”plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” Darul lui Dumnezeu pe care l-a pregătit pentru noi este viaţa veşnică. Deci doar noi primim de la El. Isus ne-a mântuit nu prin fapte, ci prin credinţă (Efeseni 2:9). Noi suntem mântuiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus (Rom. 3:24). Fără plată noi am primit mântuirea ca dar. Tu crezi lucrul acesta?
De ce Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu să fie răstignit pe cruce? Pentru că numai El este singurul Mântuitor. Acesta e răspunsul. Toţi au păcătuit şi deci nimeni nu ne poate elibera din blestemul legii decât Isus. Deci, numai Isus este singurul Mântuitor şi mijlocitor între Dumnezeu şi tine. Dacă observăm Biblia, cine a dovedit că Isus n-are păcat? Ucenicul Lui, Petru a dovedit? Nu. Vrăjmaşii Lui au dovedit că n-are păcat. Mai întâi, Iuda Iscarioteanul a dovedit că Isus n-are păcat. El l-a vândut pe Isus învăţătorul lui şi a luat bani. Dar după ce Domnul Isus a fost răstignit pe cruce, Iuda fiind plin de remuşcări, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor şi a zis: “am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.”(Matei 27:4) Apoi Iuda s-a spânzurat. Iuda Iscarioteanul care L-a vândut a proclamat că Isus n-are păcat. Soţia lui Pilat dovedeşte că Isus n-are păcat. Într-o zi, ea a visat şi a trimis să-i spună lui Pilat: “să n-ai nimic a face cu Acel om drept, căci azi am suferit mult în vis din cauza Lui” (Matei 27:19). Noi nu ştim ce vis a avut ea, dar a cunoscut prin vis că Isus e nevinovat. Pilat a dovedit că Isus e nevinovat. Pilat făcând judecată, el a zis iudeilor şi preoţilor de 3 ori că el nu găseşte nici o vină în Omul Acela. Pilat L-a trimis la Irod şi nici Irod nu L-a găsit vinovat şi L-a trimis înapoi (Luca 23:15). Tâlharul de pe cruce de la dreapta Lui a dovedit că Isus este fără păcat. El nu-L văzuse pe Isus nici odată dar de pe cruce el a mărturisit: Acesta n-a făcut nici un rău (Luca 23:41). La urmă, sutaşul care a executat moartea lui Isus, văzând moartea Lui pe cruce, a mărturisit: cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu (Matei 27:55). Fiul lui Dumnezeu n-are păcat. Prin mărturia lor noi ne putem da seama de faptul că Isus n-are păcat şi numai El poate fi Mântuitor. El este Mântuitorul nostru. Dacă El n-ar fi fost blestemat pe cruce, nici noi nu am fi putut fi eliberaţi din blestemul legii. Dar Isus Hristos a devenit mielul ispăşirii. El S-a arătat o singură dată, desfiinţând păcatul prin jertfa Sa, şi acum nu mai este nevoie de jertfă pentru păcate. Noi să-L lăudăm doar pe Domnul. Numai Domnul Isus este mântuitorul nostru şi S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 10:12).
Deci dragii mei! Când ne gândim la Isus Cel răstignit şi privim la crucea lui Isus, să plângem tare cu lacrimile mulţumirii. Toată viaţa ta să te lauzi cu crucea lui Isus şi să te bucuri cu crucea lui Isus. Pavel strigă: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.” Dacă observăm viaţa lui Pavel, el se laudă doar cu crucea lui Isus. 1 Cor. 2:2 spune: „căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” De ce Pavel se laudă cu crucea lui Isus? Pentru că Cuvântul crucii, evanghelia crucii, l-a eliberat din lanţul păcatului, din moartea veşnică şi din blestemul legii. Pentru că numai crucea lui Isus poate mântui pe oameni din păcatele lor, numai crucea lui Isus ne poate elibera din blestemul lumii. Numai crucea lui Isus dă mântuire celor care cred. Numai crucea lui Isus dă bucurie celor trişti şi speranţă celor disperaţi. Crucea lui Isus este crucea mântuirii. După moartea lui Isus, evanghelia crucii a început să se răspândească în toată lumea prin ucenicii Săi. Datorită credinţei în Isus, biserica primară a suferit şi a fost persecutată. Mulţi şi-au vărsat sângele ca martiri, şi au fost împrăştiaţi peste tot. Biserica primară n-a renunţat la credinţă în nici o persecuţie sau situaţia grea. Cum a păzit credinţa Biserica primară şi n-a renunţat la credinţă în tmpul crizei spirituale? Pentru că ei au apucat crucea. Ei s-au lăudat cu crucea lui Isus. În biserica creştină creştinii chiar dacă au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, au murit ucişi de sabie, totuşi s-au lăudat cu crucea lui Isus. Când au apucat harul crucii măreţe, în orice situaţie s-au lăudat cu crucea Domnului. Mă rog ca tu să ai harul crucii măreţe şi să te lauzi cu crucea Domnului Isus. În acest moment, să venim la crucea lui Isus şi să ne rugăm: oh, Doamne Isuse, sunt păcătos, ai milă de mine, iartă-mă şi spală-mă cu sângele tale. Te rog ajută-mă să ascult de cuvântul Tău. Numai Tu eşti Mântuitorul meu. Aceasta este cea mai importantă hotărâre din viaţa ta.
Acum Domnul Isus este cu tine şi în tine.
Amin!