Dacă ai ales această opţiune, ai făcut-o pentru că într-adevăr eşti bucuros sau pentru că îţi doreşti să fii astfel. N-ai nici un motiv real de îngrijorare, nici un termen limită pentru vreo lucrare, te împaci bine cu toată lumea, sau activitatea în care eşti implicat şi care-ţi place la nebunie merge foare bine…sau mai bine să nu mai continuăm pentru că s-ar putea să descoperi că nu eşti chiar aşa de bine cum credeai. Observaţi că am definit bucuria mai ales prin absenţa altor sentimente, de regulă negative: nu te îngrijorezi, nu te stresezi, nu te cerţi etc.
Eu cred că bucuria este starea de normalitate care ar trebui să caracterizeze sufletul nostru. Dacă eşti bucuros, eşti în acea dispoziţie care te ajută să fii în formă maximă, să te concentrezi perfect la şcoală sau la serviciu, să fii amiabil cu toţi oamenii, să rezolvi conflictele cu calm, să fii mai tolerant decât de obicei, să investeşti în relaţii, să depui un efort susţinut. Adevărul e că starea de bucurie (de fapt, starea de bine a sufletului tău) te va face să-ţi întorci privirea de la tine însuţi şi să acorzi atenţie sporită celor din jur. Bucuria te face disponibil pentru ceilalţi. Celelalte emoţii, fie ele negative sau pozitive, te vor face să te concentrezi asupra propriei persoane prin intensitatea lor. Poate de aceea cel mai frecvent îndemn legat de starea noastră sufletească din Biblie este: “Bucuraţi-vă!” Dumnezeu l-a creat pe om să fie bucuros, şi cred că este prima şi singura stare sufletească experimentată de Adam şi Eva, până la căderea în păcat. Apoi au apărut îndoiala, ruşinea, deznădejdea, mânia.
Dacă eşti bucuros, nu lăsa nimic să-ţi tulbure bucuria, pentru că este cel mai preţios lucru pe care îl ai. Dacă îţi doreşti să rămâi sau să devii bucuros, ai nevoie de o “lecţie de teologie”. Pentru că, îţi place să recunoşti sau nu, păcatul este cel care ne strică bucuria. Mândria ne face să fim uşor de rănit şi mereu dezamăgiţi, egoismul ne răneşte conştiinţa care ne vrea nişte oameni altruişti, înşelăciunea, minciuna, micile furtişaguri, nesinceritatea ne fac să trăim în teamă şi dezamăgiţi de noi înşine. Lista poate continua. Iertarea ne eliberează de vinovăţie iar bucuria este un rezultat firesc. Dumnezeu este gata oricând să ne ierte, iar Domnul Isus Hristos a luat vinovăţia noastră asupra Lui. O veste bună ne face bucuroşi, cu atât mai mult vestea bună a iertării lui Dumnezeu. Cum iertarea lui Dumnezeu este necondiţionată şi mereu disponibilă, bucuria poate deveni pentru noi o stare continuă. Şi cine nu-şi doreşte să fie bucuros?
Oamenii pot fi foarte diferiţi. Unii suntem prin temperamentul nostru mai joviali, pentru alţii starea firească a sufletului lor este tristeţea. Dar pentru fiecare dintre noi bucuria, acea stare de bine a sufletului nostru obosit şi muncit de multe gânduri negative şi îngrijorări, este posibilă. Dumnezeu vrea să-ţi dăruiască şi ţie bucuria adevărată.