“Nu ştiţi cã trupul vostru este Tempul Duhului Sfânt, care este în voi şi pe care–L aveţi de la Dumnezeu; şi cã voi nu sunteţi ai voştri? “ (1Corinteni 6:19 )
Ca oameni creaţi de Dumnezeu cu facultatea de a cunoaşte şi raţiona, trebuie sã apreciem la justa lui valoare un mare adevãr: sãnãtatea nu este rodul întâmplãrii, ci depinde de respectarea legilor care o condiţioneazã.
Dumnezeu a creat o lume în care guverneazã ordinea, legitãţile fizico-chimice şi biologice. Mãreţia destinului omului este datã în mod deosebit de faptul cã Divinitatea l-a înzestrat cu libertatea de alegere şi cu raţiune, pentru a recunoaşte consecinţele alegerilor. De fapt, Dumnezeu, ca un pãrinte iubitor, ne învaţã sã facem deosebire între bine şi rãu, ne pune înainte alternativele, ne aratã consecinţele deciziilor noastre şi ne încurajeazã sã alegem partea cea bunã. Mai mult decât atât, Dumnezeu este în permanenţã gata sã ne susţinã, prin puterea Sa divinã, pentru a urma calea cea bunã.
Sãnãtatea este bunul cel mai de preţ de care toţi am vrea sã ne bucurãm pânã în ultima clipã a vieţii. Tocmai de aceea, faptul cã sãnãtatea depinde în primul rând şi în cea mai mare mãsurã de alegerea noastrã este un lucru extrem de îmbucurãtor. În acelaşi timp însã, acest adevãr presupune o responsabilitate pe care, paradoxal, deşi noi înşine suntem primii beneficiari ai urmãrilor pozitive, nu totdeauna suntem dispuşi sã ne-o asumãm. Dr. William Castelli, coordonatorul faimosului „Framingham Heart Study” realizat în SUA asupra bolilor de inimã, spunea: „Cea mai mare provocare pentru medicina modernã este sã educe şi sã motiveze pacienţii ca sã adopte un stil de viaţã sãnãtos”.
Principalii factori care condiţioneazã sãnãtatea şi ponderea lor sunt urmãtorii:
– factorii biologici, ereditari (tendinţa moştenitã de a contracta o anumitã boalã);
– factorii ambientali (impactul poluãrii aerului sau apei);
– stilul de viaţã (consecinţele fumatului, alimentaţiei);
– serviciile de sãnãtate (calitatea tratamentelor acordate în spital).
Cei mai mulţi oameni considerã cã este foarte important sã ai acces la o asistenţã medicalã de cea mai înaltã calitate, adicã sã existe spitale cu dotare modernã şi personal cu înaltã calificare. Apoi, foarte mulţi sunt de pãrere cã, în ultimele decenii, mediul poluat a devenit cea mai serioasã cauzã de îmbolnãviri şi, în sfârşit, nu puţini sunt cei care ar desemna ereditatea ca fiind factorul care submineazã în cel mai înalt grad bunãstarea fizicã a populaţiei globului, aducând multã suferinţã în viaţa oamenilor. Deşi toţi aceşti factori au o contribuţie însemnatã la numãrul de îmbolnãviri şi decese, experţii au ajuns deja de mai bine de douã decenii la concluzia cã factorul care condiţioneazã în cea mai mare mãsurã starea noastrã de sãnãtate este stilul de viaţã. De exemplu, ponderea acestuia în apariţia bolilor cardiovasculare este de 54%, în timp ce ponderea sistemului sanitar este de numai 12%, iar cea a mediului, de numai 9%. În ceea ce priveşte bolile canceroase, ponderea stilului de viaţã este de 37%, a ereditãţii de 29%, a mediului de 22% şi a sistemului de asistenţã medicalã de numai 7%. Dacã se iau în discuţie alte boli importante în contextul actual, de exemplu bolile cerebro-vasculare, accidentele auto şi accidentele în general sau chiar bolile aparatului respirator, balanţa înclinã aproximativ în aceeaşi proporţie înspre stilul de viaţã. Ponderea medie a stilului de viaţã în apariţia bolilor majore de care suferã omenirea contemporanã este de 43%. Obiceiurile noastre de zi cu zi, felul cum mâncãm, cât şi ce lucrãm, cât şi cum ne odihnim şi ne relaxãm, atârnã cu mult mai greu în balanţa sãnãtãţii decât ne imaginãm noi. Practic, se poate spune cã stilul de viaţã condiţioneazã starea de sãnãtate sau boalã în aceeaşi mãsurã cât o influenţeazã toţi ceilalţi factori la un loc.
Încã de la început, Dumnezeu S-a îngrijit sã-i asigure omului toate condiţiile necesare pentru o bunã sãnãtate fizicã, emoţionalã şi moralã şi i-a arãtat cum sã trãiascã pentru a se bucura de viaţã din belşug.
Genesa 1,3-4 şi 16 Dumnezeu a despãrţit lumina de întuneric în prima zi a creaţiunii, iar în ziua a patra a fãcut soarele. Razele solare împiedicã înmulţirea microorganismelor şi ajutã la fixarea vitaminei D în piele.
Genesa1,6.8 si 7 În a doua zi a creaţiunii, Dumnezeu a fãcut atmosfera, iar în ziua a şasea l-a fãcut pe om din ţãrâna pãmântului şi i-a suflat în nãri suflare de viaţã. Prin respiraţie, oxigenul din aer ajunge în plãmân şi de aici, prin circulaţia sanguinã, la fiecare celulã. La acest nivel, oxigenul întreţine arderea substanţelor nutritive şi astfel organismul îşi obţine energia de care are nevoie pentru desfãşurarea tuturor funcţiilor sale. Chiar dacã atmosfera de pe pãmântul nostru nu se mai comparã nici pe departe cu cea din Eden, este bine sã profitãm de oxigenul pe care încã îl avem la dispoziţie şi sã ne umplem plãmânii cu un aer cât mai curat.
Genesa 1,2.10; 2,5-6 şi 10 Apa, ca materie elementarã, a fost creatã chiar de la început. Mãrile au apãrut prin separarea de uscat în a treia zi. Izvoarele şi apele curgãtoare au fost create probabil în aceeaşi zi, deşi sunt menţionate mai târziu în descrierea grãdinii Eden. În ceea ce priveşte omul, aproape trei sferturi din greutatea corpului sunt reprezentate de apã, aceasta având roluri esenţiale în organism.
Genesa 2,15 Biblia precizeazã foarte clar cã Dumnezeu a prevãzut ca omul sã aibã o viaţã activã prin muncã utilã şi inteligentã, incluzând mişcarea plãcutã în aer liber. Munca nu a fost un blestem apãrut dupã pãcãtuire. Deşi, datoritã pãcatului, munca a devenit mai puţin eficientã şi însoţitã de obosealã, ea rãmâne o preocupare necesarã şi încãrcatã de toatã demnitatea.
Genesa 1,29 Pe lângã regimul de activitate pe care i l-a stabilit Dumnezeu, omul a mai beneficiat şi de un regim alimentar extraordinar. Alimentaţia este recunoscutã ca fiind cel mai puternic factor care influenţeazã sãnãtatea noastrã. Dieta originarã, conceputã special pentru om, a constat într-un regim vegetarian, alcãtuit din toate varietãţile de cereale şi fructe, inclusiv nucile. Realitatea este cã acum, dupã atâtea mii de ani în care pãmântul s-a degradat, nu ne putem nici mãcar imagina bogãţia şi diversitatea de roade pe care Adam şi Eva le-au avut la dispoziţie în Eden.
Genesa 2,2-3 În înţelepciunea Sa, Dumnezeu a ştiut cã, deşi munca este o binecuvântare, omul are nevoie şi de perioade de odihnã pentru refacere fizicã şi spiritualã. În timp ce ziua este destinatã activitãţilor curente, noaptea este rezervatã pentru odihnã. Dacã repausul zilnic are ca scop în primul rând refacerea fizicã, ziua de odihnã sãptãmânalã este o zi specialã, în care accentul cade pe latura spiritualã a existenţei, pe pãrtãşie plinã de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii.
Genesa 2,16-17 Un element esenţial pentru bunãstarea fizicã şi moralã este cumpãtarea, stãpânirea de sine, respectarea mãsurii în toate lucrurile. Chiar de la început, Dumnezeu a considerat potrivit sã-i cearã omului sã-şi ţinã în stãpânire dorinţele, poftele. Pentru a fi sãnãtos, omul trebuie sã evite tot ce este dãunãtor şi sã foloseascã cu moderaţie tot ce este bun, pentru cã, prin exces, chiar şi lucrurile bune pot deveni dãunãtoare. Omul trebuie sã fie temperat în toate obiceiurile sale: mâncare, bãuturã, muncã, recreere, vorbire etc.
În afarã de cele şapte elemente descrise mai sus, mai existã unul cel puţin la fel de important, deşi nu este menţionat în mod explicit. Acest element este încrederea în Dumnezeu. Tocmai prin lezarea acestui element, omul s-a îndepãrtat de Creatorul sãu şi pãcatul a intrat în viaţa omenirii împreunã cu suita lui de necazuri şi suferinţe.
O datã cu pãcãtuirea, au intrat în lume suferinţa şi declinul fizic, durerea emoţionalã şi înstrãinarea, rãul şi degradarea moralã. Aceste schimbãri nu au intervenit în mod arbitrar ca o pedeapsã impusã de Dumnezeu sau ca o rãzbunare pentru nesupunere. Cursul nefavorabil pe care l-a luat viaţa oamenilor a fost determinat de alegerea lor, iar suferinţa, bolile şi moartea au fost consecinţele nerespectãrii legilor sãnãtãţii şi vieţii. De fapt, Dumnezeu a cãutat în permanenţã sã atenueze efectele negative ale nerespectãrii legilor vieţii, pentru a le da oamenilor şansa unei întoarceri, dar tot mai mulţi oameni preferau sã trãiascã în rãzvrãtire, dupã bunul lor plac, într-o viaţã care nu avea alt scop decât satisfacerea plãcerilor egoiste.